miercuri, 25 decembrie 2013

Subțire trecere...


                        O să bată vântul
                        și-o să plouă iar...
                        A căzut ca gândul
                        frunza de arțar...

                        Prin înalt cocorii
                        Se strigă arar...
                        Vor rămâne norii
                        toamnelor în dar...

                        Iar va bate vântul
                        și-or să ningă rar,
                        înălbind pământul,
                        flori de nenufar...

                        Omăt ca-n poveste,
                        flori în sărbători,
                        iar pe la ferestre
                        vin colindători...

                        Și primim colinde
                        și urări de bine...
                        O stea se aprinde,
                        în mine, în tine


Janina, Jurnal
25 dec.2013

duminică, 8 decembrie 2013

Prin amintiri (strofe risipite)


                       *
                       Cine-i fetița din fotografie,
                       cu ochi ca două boabe de cafea?
                       De ce-mi zâmbește tainic numai mie?
                       De unde mă cunoaște? Mai știi cine e ea?
                       *
                       E o casă veche, pe o stradă mică
                       și-o curte mare cu flori de mușețel.
                       Pe scara strâmbă doarme o pisică
                       și mișcă din mustăți visând un șoricel.
                       *
                       Mi-e dragă umbra de cireș amar
                       când printre frunze plouă cu  senin...
                       Mângâierea verii  mă înfioară iar
                       pe-o pajiște cu păpădie și pelin...
                       *
                       Mi-e dor de tine azi, copilărie,
                       de liniștea vacanțelor de vară,
                       de pajiștea cu maci și păpădie,
                       și de poveștile din prag de seară.
                    
Janina,, Jurnal, 2011 (?)

miercuri, 27 noiembrie 2013

Chemare în toamnă

                
                      Chemare în toamnă

                Când brumele toamnei vor veșteji florile
                prin grădini, pe dealuri, și pe văi
                eu voi căuta  în amurg zorile,
                zburând spre depărtări pe alte căi.

                Și voi face drumuri noi din vise,
                din poezii și din însingurări,
                voi umple pagini rămase nescrise,
                pierdute pe ale Timpului străbătute cărări...

                Când ploile toamnei vor cade din nou,
                peste câmpuri, păduri și livezi,
                și vor plânge cu frunze copacii-n ecou,
                atunci, iubire, să vii să mă vezi...


Janina ,Jurnal, 25 noiembrie 1976

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

E atâta vreme...

             
                        E atâta vreme strânsă-n noi...
                        A fost și soare, au fost și ploi
                        Și toamne reci și ierni subțiri
                        Și gânduri noi și amintiri
                        Și alte câteva iubiri...

                        Mi-e dor de dragostea de ieri,
                        De ochii tăi, de mângâieri,
                        De vara noastră, din trecut...
                        De tot ce-am vrut  și n-am avut...
                        Mi-e dor de visul meu pierdut.
      
                        Poate, odat`, cândva, prin vreme,
                        Iubirea mea o să te cheme...
                        Și ai să vii din depărtări,
                        Pe regăsitele cărări.
                        Și-o să te văd din nou în prag,
                        Cu stele -n ochi și zâmbet drag.

       Janina,Jurnal, 18 aprilie 2010
                

joi, 31 octombrie 2013

Magia anotimpurilor


                   
                     Magia primăverii
                     e în miresme și în flori,
                     în ciocârlia ce se-nalță-n zori
                     și-n cântec de privighetori...

                     Magia verii
                     e prinsă-n cerul de azur,
                     în visul de iubire, cel mai pur,
                     în așteptatele vacanțe,
                     în drumuri noi și în speranțe.

                     Magia toamnei
                     e în fructe și culori,
                     în nostalgii și în romanțe.

                     Magia iernii e în sărbători,
                     în fulgii albelor ninsori,
                     în brazii -împodobiți și sclipitori.

                     Magia dragostei, e-n noi...

Janina, Jurnal, aprilie 1975

miercuri, 30 octombrie 2013

Azi, toamna ninge...



                       Azi toamna ninge peste mine
                       Cu frunze roșii și-arămii
                       Și-mi dăruie dantele fine
                       Ca-n vechile fotografii.

                       Pe pajiștea verii sunt vise
                       Și clipe ale iubirii de ieri.
                       Azi vântul le poartă, proscrise,
                       La marginea marii tăceri.

                       Nucul meu falnic din grădină,
                       Ce stă tăcut în pragul serii,
                       Țese fâșii de umbră lină
                       Visând în brațele tăcerii.

 Janina, Jurnal-Oct.1970

marți, 29 octombrie 2013

In tărâmul amintirii...


                      În tărâmul amintirii
                      Suntem tineri amândoi,
                      Anotimpul e-al iubirii,
                      Nu-i nici iarnă și nici ploi.

                      În eternă primăvară
                      Timpul pare încremenit.
                      Retrăiesc aceeași seară
                      Dintr-un magic asfințit.

                      Te privesc cu încântare,
                      În lumina aurie...
                      Ce departe mi se pare
                      Acel strop de poezie!

Janina, Jurnal, octombrie 2009

luni, 28 octombrie 2013

Reverie


                    Mi-e dragă o toamnă trecută-n amintire
                    Mă mai gândesc la ea, așa, din când în când                  
                    O regăsesc în  orice cântec de iubire 
                    Și-n cântul de frunze adus pe pământ.

                    Pe pajiștea cu vise, lângă bătrânul nuc,
                    Se-adună frânturi de gânduri adormite...
                    Pe cerul prea albastru vin norii și se duc,
                    Ca albe caravele pe mări nemărginite.

                    La umbra parfumată se strâng încet tăceri 
                    Și clipe de visare : o dulce reverie...
                    Iar vocile pierdute prin zilele de ieri
                    Șoptesc despre o iubire rămasă-n poezie.

jurnal

Janina, Jurnal, 20 mai 2012 

duminică, 27 octombrie 2013

Romanță ironică (Octombrie)

               
                     
                       Octombrie- un spiriduș bizar,
                       prezent, ca-n fiecare an, în calendar,
                       mă plimbă iar prin amintiri
                       și mă trezesc la poarta aceleiași iubiri.

                       Acest octombrie vrăjit mă face
                       să stau de vorbă cu trecutul;
                       dar nu mai eu vorbesc, el tace,
                       că nu-și mai amintește începutul;
                       (doar au trecut de-atunci atâția ani)
                        ...
                       Dar eu și Timpul mereu am fost dușmani !
                       Degeaba stau la poartă, lângă zid.
                       Nu mai am cheia potrivită s-o deschid...




sâmbătă, 26 octombrie 2013

Toamnă, tu...















                  Frumoasă toamnă, tu rechemi mereu
                  Vechi nostalgii -n sufletul meu !
                  Mă faci să hoinăresc iar prin trecut,
                  ”în căutarea Timpului pierdut...”

                  Dragostea m-a găsit într-o toamnă...
                  Cum era oare? Vis? Poezie ?
                  Atunci nu ghicisem ce înseamnă
                  și nici inima nu avea cum să știe...

                  Avea chipul limpede al zorilor,
                  Și lumina caldă a apusului,
                  risipită în nuanțele florilor.

                  Era chemarea depărtărilor,
                  Zbuciumul albastru al fluxului,
                  venind din necuprinsul mărilor...

 Janina, Jurnal, 1974

vineri, 25 octombrie 2013

Imagini, în toamnă

   

                      Se scutură galbene, frunzele
                      ucise de brumele reci...
                      Iar cârduri de păsări pribege
                      prin ceruri înfiripă poteci.

                      E limpede azurul și astăzi !
                      Mai ascult un freamăt de vânt,
                      Un cântec al toamnei-poveste,
                      o dulce romanță păstrată în gând...

                      Privesc asfințitul de soare!
                      Trecutele raze ce mor
                      îmi leagănă o iubire ce moare
                      pe-al toamnei de aur covor...

Janina, Jurnal, noiembrie,1975

duminică, 13 octombrie 2013

Acuarelă autumnală



                                      Pe cer trec păsări călătoare,
                                      Se duc în zbor spre alte zări,
                                      Ca niște doruri migratoare,
                                      Tânjind spre alte depărtări...

                                      Vântul alungă ploaia departe,
                                      Luând cu el și nori și vise,
                                      Lăsând noian de frunze moarte
                                      Și-n suflet doar versuri nescrise...

                                      Aș vrea să mă înalț până la nori
                                      Cu păsările verii și zilele de ieri,
                                      Scăldată în risipa de culori,
                                      A  Timpului plecat spre nicăieri...


Janina, Jurnal, Noiembrie 2011

miercuri, 2 octombrie 2013

Sonet de aniversare(Mai șoptește-mi toamnă)

1 octombrie 2013













                      Mai șoptește-mi, toamnă...

                          Mai șoptește-mi, toamnă, la ureche
                          Că a mai trecut, în zbor, încă un timp !
                          Știu, aceasta e-o poveste veche.
                          Astăzi schimb iar anul pe un anotimp.

                          Îmi ești tare dragă, toamnă aurie !
                          Te aștept să vii din vreme-n vreme,
                          Cu noianul tău de frunze și poeme
                          Și de gânduri dăruite numai mie.

                          Astăzi tămâioasa mă îmbată iar...
                          Și vreau să zbor cu cârdul de cocori
                          Spre spre alte dimineți primite-n dar.

                          Dar mă întorc din zborul meu grăbit.
                          Cocorii pot să plece fără mine .
                          Mă-ntorc să văd un soare-n asfințit.

Janina, Jurnal, 1 oct.2013

luni, 2 septembrie 2013

Parfumurile toamnei

                               
                                  Parfumurile toamnei vin spre noi,
                                  din țarini, din grădini și din livezi:
                                  parfum de gutuie, de mere, de ploi
                                  și de dulceață amăruie de nuci verzi...

                                  Parfumuri vechi de frunză ruginie,
                                  de nuc bătrân, de tei și de castan,
                                  parfum de struguri tămâioși din vie,
                                  parfum de iluzii țesute în van...

                                  Parfum recent de-nsorită vacanță,
                                  vrăjitul parfum al iubirii de ieri,
                                  păstrat în versuri triste de romanță.

                                  Parfum multicolor de crizanteme,
                                  parfumul tău cu calde adieri,
                                  plutind discret în vechile poeme...

Janina, Jurnal sept.2012




sâmbătă, 29 iunie 2013

Mă-ntorc în timp...

Motto:
”Memoria mea seamănă cu o oglindă spartă
care îmi restituie frânturi din viață ”(Octavian Paler)




                                           Mă-ntorc în timp
                                           și umblu hai-hui prin trecut,
                                           să caut, să aflu, să găsesc
                                           ceva neștiut, ceva pierdut,
                                           ceva rămas neînceput...

                                           O floare care n-a mai răsărit
                                           sau taina unui vis neîmplinit,
                                           poate un dor ascuns
                                           și  întrebări fără răspuns.

                                           Câteva versuri în caiet,
                                           o umbră dulce de regret,
                                           scrisoarea uitată într-o carte,
                                           o iubire plecată departe...
                                           Fotografia din sertar,
                                           Și floarea de cireș amar...

                                           Pe tine aș vrea să te găsesc !
                                           Mă-ntorc în timp să te iubesc...

Janina, Jurnal, 20 iunie 2013

sâmbătă, 15 iunie 2013

Cuvintele și poemul


Mi se mai întâmplă să rămân în fața unei pagini albe și să găsesc mai greu cuvintele. Cuvintele!  Stau, frumos listate în ordine alfabetică în dicționar, cu sensurile lor definite și definitive. Dar ele, cuvintele, capătă valoare numai atunci când primesc o anumită cantitate de simțire. Atunci prind viață și devin vesele, ironice,amabile, spirituale, tandre sau tăioase. Și unele au fost numite ”vorbe bune” sau ”vorbe rele”, ”vorbe urâte”, ”vorbe de ocară, vorbe de duh” sau ”vorbe dulci”...Fără această încărcătură sentimentală sau poetică, cuvintele ar rămâne doar  niște ”vorbe goale”...
Astăzi am revăzut o persoană tare dragă și am vrut să scriu despre ea într-un fel cu totul deosebit...Pentru că o relatare în proză mi se-a părea mai mult decât banală, am încercat să scriu un poem. Nu spunea Aristotel că ” poezia este mult mai fină și mai filozofică decât istoria?”
Poezia este o stare de spirit (un etat d`ame). Se naște din trăiri pe care va trebui să le re-creeze prin cuvinte.
Despre această întâlnire am scris un poem.De fapt două: poemul regăsirii și poemul despărțirii...
 Aș vrea să regăsesc peste timp aceeași stare de spirit care le-a inspirat.
***
                            Ne-am regăsit

                  Ne-am regăsit
                  dar numai pentru un timp...
                  Mi-ai cuprins mâinile
                  și eu am simțit căldura palmelor tale.
                  Și între noi au început să curgă clipele,
                  poveștile, uimirile,
                  întrebările,
                  amintirile...
                  Iar vocea ta, șoptită, misterioasă,
                  m-a învăluit, încă o dată, ca o incantație...
                  Dar vorbele s-au scuturat repede...
                  prea repede,
                  ca niște flori efemere...
              
                          Acum pleci

                  Acum pleci
                  și eu nu ți-am lăsat semnele iubirii
                  nici pe chip,
                  nici pe mâini.
                  Nu ți-am mângâiat fruntea plină de gânduri neștiute,
                  și nici părul albit de ani
                  care m-a uimit mai mult decât o zăpadă căzută în iunie.
                  M-am oglindit în ochii tăi cu bucuria revederii,
                  dar nu i-am sărutat...
                  La plecare mi-ai lăsat în gaj un sărut de rămas bun...
                  Eu am ascuns lacrima despărțirii
                  după un zâmbet...
                  Te-am privit îndepărtându-te...
                  Apoi, fără zgomot și fără grabă,
                  am închis după tine,
                  porțile iubirii.

 Janina, Jurnal, 22 mai 2013

vineri, 10 mai 2013

Poem


                                Din nou mă întorc la visul înstelat 
                                Să-mi caut drum spre vechile amintiri 
                                Tot bând din vinul toamnei în care ai plecat,
                                Vreau să deschid portița aceleiași iubiri...

                                Mereu aceleași astre, albe ninsori sau ploi,
                                Și-aceleași colorate toamne lângă mine,
                                Vor aștepta cuminți să fim iar amândoi...
                                Dar numai eu și visul vom rătăci spre tine.

                                Iubirea de demult, ce lin mă împresoară
                                Cu văluri limpezi și sclipiri de curcubeu,  
                                Cu frunze ruginii din Timpul ce coboară,
                                În tremurul  uitării, mai dulce și mai greu...

Janina, Jurnal, mai 2013


joi, 2 mai 2013

Balada vocilor de primăvară

 Motto:
”A venit primăvara și văzduhul s-a umplut de cântecele iubirii.”
W.Irving,”Povestiri din Alhambra”


                                      Dimineața mă îmbie
                                      Tril voios de ciocârlie,
                                      zbor înalt către albastru...
                                      Lângă margini de câmpie,
                                      se aude cânt măiastru.
                                      Cânt melodios de graur
                                      și de sturz stropit cu aur...

                                      La ferestra casei mele,
                                      Ciripit de rândunele.
                                      Porumbeii fericiți
                                      gânguresc îndrăgostiți.
                                      Iar departe spre pădure
                                      în tufișurile mici,
                                      cântecel de pitulici...

                                      Sub tufa de liliac,
                                      pavăză  pentru cerdac,
                                      către seară, pe răcoare,
                                      cântă o privighetoare.
                                      Trilul ei răsună iară
                                      prins în ”Voci de primăvară”
                                      și-mi aduce încă-odată
                                      dor de dragoste uitată...

Janina,Jurnal, mai 1964

duminică, 14 aprilie 2013

Trei dorințe

Autor:Janina Ivănescu                        


                                



                               

                                   
                                    De-ar fi să ai
                                    un colț de rai,
                                    cândva,
                                    eu te-aș ruga
                                    iubirii să mă dai...

                                    Dac-ai avea,
                                    un colț de cer,
                                    cu aștri care-n zori nu pier,
                                    cândva,
                                    eu te-aș ruga
                                    să fii în viața mea
                                    o stea...

                                    Chiar de-ai avea
                                    și mări și țări
                                    în alte necuprinse zări,
                                    cândva,
                                    eu te-aș ruga
                                    să vii spre mine din trecut
                                    doar c-un sărut...

Janina, Jurnal-martie 2013


sâmbătă, 6 aprilie 2013

Baladă apocrifă

Autor:Janina Ivănescu
                                          


 





Baladă apocrifă
                  Motto: (in texto :Fr.Villon :”Mais où sont les neiges d'antan ?-
                             ”Ballade des dames du temps jadis”

                             ”Unde e neaua de mai an ?”
                             ( întreb și eu precum poetul
                              demult uitat, Francois Villon,
                              cu care  astăzi sunt în ton)...

                              Elle est où, la neige d”antan?

                              Nu e zăpadă pe tăpșan
                              S-a dus încetul cu încetul
                              lăsând în urmă doar regretul
                              unui Crăciun imaculat...

                            ”Unde-i zăpada de-altădat”?

                              Din anotimpul-înfrigurat
                              renaște o primăvară-n soare...
                              acum, până April nu moare,
                              priviți ninsorile de floare !

                              Elle n`y est plus, la neige d`antan...
                              E primăvară pe tăpșan !

Janina,Jurnal- 5 aprilie 2013

vineri, 1 martie 2013

Rondel de primăvară



Autor:Janina Ivănescu

                           Rondel de primăvară

                           Se-ntoarce primăvara iar
                           Cu cer înalt și iarbă verde,
                           Cu flori de Paște în altar,
                           Și pace pentru cel ce crede...

                           Cu tril de ciocârlie-n dar
                           Și Viață care nu se pierde...
                           Se-ntoarce primăvara iar,
                           Cu cer înalt și iarbă verde.

                           Zăpezi de floare ninse rar
                           Și ciripit și zbor  de fluturi,
                           Iubire de cireș amar,
                           Emoții, șoapte și săruturi...
                          
                           Se-ntoarce primăvara iar!

Janina ,Jurnal, 2013




marți, 12 februarie 2013

Intoarcere în timp

Autor:
Janina Ivănescu
Întoarcere în timp 

                    Azi, iată, amintirii din nou îi urc cărarea.
                    Intre un ”ieri” și-un ”azi”, ce mare-i depărtarea !

                    Deschid încet portița ce scârțâie ușor...
                    Ce greu m-apasă timpul și cât îmi e de dor !

                    Pășesc în curtea mică pe flori de mușetel...
                    Din amintire, aleargă spre mine un cățel.

                    Căsuța veche,acum ce scundă mi se pare !
                    Pe pajiște cireșul se scutură de floare..

                    E mai. Lângă fereastră-nflorește liliacul,
                    Mireasma lui discretă învăluie cerdacul...

                    Eu urc cu grijă scara- sunt numai două trepte-
                    Dar ușa e închisă.Nu-i nimeni să m-aștepte?
                    ...
                    Nu e nimic aievea, e totul dispărut
                    S-a spulberat căsuța și Timpul este mut...

                    Doar câteva imagini mai dăinuie prin vreme.
                    În casa amintirii nu-i nimeni să mă cheme...



 12 febr. 2013