Vară, Cosânzeană în ie...

                                         Vară, Cosânzeană-în ie,
                                         te-ai întors în colț de rai,
                                         cu parfum de iasomie
                                         și cireșe-n luna mai..

                                         Vară, zâna mea ciudată
                                         ai venit de nicăieri
                                         cu bagheta fermecată,
                                         și iubirile de ieri...

                                         Vara mea cu dans de fluturi,
                                         și albastru cer divin,
                                         tot de dorul de săruturi,
                                         sufletul îmi este plin...

                                        Vară, sora mea nebună,
                                         hai la marginea pădurii,!

                                         Vom dansa sub clar de lună,
                                         în poiana verde-n care,
                                         toate zânele sprințare
                                         și-au uitat cândva condurii...

Jnina, Jurnal, iunie 2016

Poem bizar de ianuarie

                             

                               Telegarii gândurilor mele
                               aleargă nebuni prin troiene.
                               Mi-e iarnă în suflet; și-n gene
                               am promoroacă de stele.

                               Aleargă hoinari printre astre,
                               grăbiți să-mi aducă înapoi,
                               visul vremelnic țesut de-amândoi,
                               pierdut acum  în depărtări albastre.

                               Ne vom găsi și dincolo de moarte,
                               la margine de alte căi lactee?
                               Un nou Pygmalion și-o altă Galatee...
                               In vis și-în iubire nimic nu ne desparte
                              ...
                               Se-ntorc telegarii din goana nebună
                               scuturând coame din raze de lună...

Janina, Jurnal, ianuarie 2016

Poem de octombrie

                                     Întoarce-te-n octombrie, străine,
                                     că-n iarnă mi se va părea târziu;
                                     doar în octombrie paharele sunt pline
                                     iar dragostea se-aprinde-n vinul rubiniu...

                                     Aș vrea să vii-n octombrie, străine,
                                     să stăm puțin cu toamna la taifas,
                                     când sângele ne clocotește-n vine
                                     și teamă nu ne e de-un bun rămas...

                                     De va să vii-n octombrie, străine,
                                     în toamna asta facem iar popas
                                     prin zilele trecute, doar de lumină pline,
                                     cu șoapte de iubire îngemănate-n glas...

                                     Întoarce-te-n octombrie, străine,
                                     să ne privim în ochi măcar un ceas...
                                     și-n parcul care-și cerne culorile divine
                                     s-aud cum plânge frunza strivită de-al tău pas...

Janina, Jurnal, oct, 2015