duminică, 10 iulie 2016

Poem bizar de ianuarie


                             

                               Telegarii gândurilor mele
                               aleargă nebuni prin troiene.
                               Mi-e iarnă în suflet; și-n gene
                               am promoroacă de stele.

                               Aleargă hoinari printre astre,
                               grăbiți să-mi aducă înapoi,
                               visul vremelnic țesut de-amândoi,
                               pierdut acum  în depărtări albastre.

                               Ne vom găsi și dincolo de moarte,
                               la margine de alte căi lactee?
                               Un nou Pygmalion și-o altă Galatee...
                               In vis și-în iubire nimic nu ne desparte
                              ...
                               Se-ntorc telegarii din goana nebună
                               scuturând coame din raze de lună...

Janina, Jurnal, ianuarie 2016

duminică, 3 iulie 2016

Poem de octombrie


                                     Întoarce-te-n octombrie, străine,
                                     că-n iarnă mi se va părea târziu;
                                     doar în octombrie paharele sunt pline
                                     iar dragostea se-aprinde-n vinul rubiniu...

                                     Aș vrea să vii-n octombrie, străine,
                                     să stăm puțin cu toamna la taifas,
                                     când sângele ne clocotește-n vine
                                     și teamă nu ne e de-un bun rămas...

                                     De va să vii-n octombrie, străine,
                                     în toamna asta facem iar popas
                                     prin zilele trecute, doar de lumină pline,
                                     cu șoapte de iubire îngemănate-n glas...

                                     Întoarce-te-n octombrie, străine,
                                     să ne privim în ochi măcar un ceas...
                                     și-n parcul care-și cerne culorile divine
                                     s-aud cum plânge frunza strivită de-al tău pas...

Janina, Jurnal, oct, 2015