Și vântul ce se zbate cu furie-n ferești.
Eu stau și număr clipe, dar timpul ce greu trece
De când aștept să aflu în care zare ești.
Și tu, hoinar prin lume ca gândul meu nebun
Ce-ar vrea să te aducă din neștiute zări,
Să-ți lumineze pașii ca un prieten bun,
Ca să găsești, spre mine, uitatele cărări.
Mai am doar poezia si cerul plin de stele,
O muzică uitată, un câmp cu floricele.
Și dragostea pierdută, cireșul meu amar
Și acele dulci iluzii țesute în zadar
Janina,noiembrie 1976
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu