sâmbătă, 11 iunie 2011

Fluturii albaștri

Janina
(Jurnal, 2010)


  Mă aflam în acel loc în care pășești încet și cu sfială pentru a nu tulbura liniștea celor chemați să înfrunte veșnicia. Nu mai trecusem demult pe acolo pentru că petrecusem aproape doi ani departe de țară.
  Străbăteam aleile cunoscute, privind locuri și nume. Prima dată am venit aici  pentru bunica. Dar de atunci au trecut mulți ani. Acum se află aici o grămadă de rude, colegi, profesori, prieteni și cunoscuți...Veneam , așa cum se obișnuiește, să le aduc flori și lumină.   
  Era o zi însorită,cu un cer de un albastru curat,punctat ici-colo de câte un puf de nor alb. Deodată privirea mi s-a oprit pe ceva incredibil de frumos. Pe o margaretă albă încerca să se așeze un fluture albastru cum nu mai văzusem niciodată. Aripile îi vibrau ușor și grațios în timp ce încerca să-și mențină echilibrul fragil pe floarea ce se mișca sub o adiere de vânt. A rămas pe floare preț de câteva clipe apoi s-a înălțat în aer. Și ,de nicăieri , a apărut un alt fluture albastru. S-au apropiat și au zburat împreună, atingându-se din când în când , învârtindu-se către înalt în spirale mai strânse sau mai largi, îndepărtându-se ca să se reîntâlnească iar ca într-o joacă șăgalnică de copii fericiți. Două bucățele de azur care au dispărut curând undeva foarte sus , contopindu-se cu cerul. Nuntă de fluturi. Am privit spectacolul cu încântare...
  Mi se confirma,încă o dată, ceea ce știam . Că Viața se naște și renaște mereu și oriunde:în oameni, în flori, în fluturi.


                                                       Janina,august 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu