Seară de noiembrie (II)

La ceas tăcut de toamnă...

                    La ceas tăcut de toamnă,când ploaia bate-n geam,
                    Privesc o frunză tristă ,desprinsă de pe-un ram
                    Și mă gândesc la tine,iubirea mea cuminte,
                    La vara ce-a trecut,la cea de dinainte;
                    Rămân pierdută-n gânduri,scrutând prin amintiri,
                    Visând la clipa dulce a unei regăsiri....
                    Și timpul trece,trece fără să-mi dau seama...

                    E cineva la poartă...Vine acasă mama.
                    În casă-i cald și bine ,miroase-a mere coapte.
                    Eu îi vorbesc,ea tace ,cu gândul dus departe...
                    Încet coboară seara ,iar focul din odaie
                    Îmi țese umbre stranii cu mica lui văpaie.
                    Lângă cuptor ,motanul se-ntinde -n somn alene.
                    Iar eu strivesc în taină o lacrimă -ntre gene...

Janina ,Jurnal 1976

Seară de noiembrie

Acasă

Noiembrie,1976
Astept o scrisoare,o carte poștală care nu vor să sosească...Poate nu vor sosi niciodată... Stau în casă la căldură și o aștept pe mama.Privesc focul prin cercurile de fontă ale plitei.Am o sobă de modă veche,cu plită și cuptor,cu o firidă dedesubt unde punem încălțămintea și lemnele la uscat.In cuptor coacem cartofi,mere sau pere iernatice și camera se umple de arome plăcute. E cald ,e bine ,e intim. Într-un spațiu mic ,lângă cuptor,când soba nu e prea fierbinte , doarme motanul...Este ultimul dintr-un lung șir de prieteni cu patru lăbuțe care va apărține acestui spațiu ,acestui decor...Și care va rămâne pentru totdeauna legat de acest loc...
...
Sosește mama.Se bucură mult când nu am ore după amiaza și găsește cald și putem schimba câteva vorbe.Sunt momente unice,pline de calm,care ne fac să uităm de frigul de afară,de iarna care vine,și de toate celelate probleme trecute și viitoare...

Reflecție amară

Reflecție amară

Fantasma gândului meu mut
Mă poartă printr-o toamnă din trecut,
Precum Virgiliu, pe Dante cel proscris,
Din Iad, în Purgatoriu, apoi în Paradis...

Același drum străbatem fiecare,
În viața noastră mult prea trecătoare,
Dar nu-n această ordine- se pare- ;

Căci cine în viața asta nu-i proscris?

Janina,Jurnal,1987

O altă toamnă

Motto:
“Toamna este un andante melancolic și grațios care pregătește admirabilul adagio al iernii.”
George Sand

                                           
                                              O altă toamnă...

                                    0 amplă simfonie de culori
                                    Iscată în frunzișuri și flori,
                                    Parfum de vacanță trecută
                                    Și nostalgia ce stăruie,mută,
                                    După-ale verii uitate cărări...

                                    Și ploi care vin să ne bată în geam,
                                    Ultima frunză rămasă pe-un ram,
                                    Miros de mere, gutui la fereastră,
                                    Păsări ce urcă spre zarea albastră
                                    Ca ultime vise țesute în van...

Janina,Jurnal 2011

Toamnele mele

1 octombrie 2011

    Toamnele mele le-am strâns, una câte una, ca în vechea romanță și le număr în fiecare an pe 1 octombrie...
Sunt multe și foarte diferite: toamne vesele sau triste, însorite sau ploioase, toamne cu iubiri și toamne fără, toamne cu plecări și despărțiri. Toamne lungi ce se terminau în decembrie, toamne scurte cu iarna sosind pe la Sf.Dumitru. Fiecare toamnă avea pentr mine mai multe începuturi: unul calendaristic, la 1 septembrie; altul astronomic, la 23 septembrie. Iar între ele începutul anului școlar.
Apoi la 1 octombrie, începutul unui alt an al vieții mele.
   Primul octombrie trebuie să fi fost tare vesel pentru mine. Cred că m-am bucurat foarte mult că exist...Spun asta pentru că în luna octombrie mă simt foarte bine, sunt mai optimistă și trec mai ușor peste necazuri.
   Imi sunt dragi toate anotimpurile, dar toamna Îmi este cel mai drag. Iubesc toamna pentru toate poeziile pe care le-a inspirat, pentru veselia copiilor, pentru peisajele sale de vis, pentru parfumul viei, pentru fructe și crizanteme dar mai ales pentru acea stare anume care mă îndeamnă să-mi răscolesc amintirile pentru a regăsi calda nostalgie a tuturor începuturilor. Mă prinde dorul de copiii de demult, cei din vremea copilăriei dar și de școlarii mei de ieri, de colegi, de școală...Ziua de 15 septembrie îmi era foarte dragă. Aflu acum că și această tradiție a murit și că anul școlar va începe într-o...luni. Ce vremuri! ”O tempora.” !...Ce lipsă de imaginație și ce lipsă de respect pentru tradiție ! Cred că unele lucruri ar trebui să rămână așa cum au fost.
...

Un octombrie însorit, ca o vară care nu vrea să plece...
O toamnă nouă...2011.

Janina,jurnal 2011