luni, 24 decembrie 2012

Viorile toamnei

Autor:Janina Ivănescu

                                    Viorile toamnei, pe strune de ploi,
                                    ne cântă aceleași știute romanțe,
                                    despre trecute iubiri și-ngropate speranțe,
                                    despre frunza ruginie de nuc,
                                    purtată aiurea de vântul năuc...

                                    Viorile toamnei, pe strune de ploi
                                    ne aduc, pe furiș, înapoi
                                    șoapte, săruturi trecute-n imagini
                                    și versuri de dor uitate-ntre pagini.

                                    Viorile toamnei cu strune de ploi,
                                    câtă melancolie adună în noi !


Janina ,Jurnal
Noiembrie 2012

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Rondel de octombrie

Motto:

”Toamna, al anului ultim, cel mai frumos surâs.” William Cullen Bryant

 

 

 

Autor:Janina Ivănescu
                              
                                  Privește ! Octombrie e-n prag !
                                  Iar noi punem capăt iubirii...
                                  Lăsând în urmă visul drag,
                                  Deschidem poarta amintirii.

                                  Acum, în clipa despărțirii,
                                  Tristețea ne-nvăluie vag...
                                  Privește! Octombrie e-n prag!
                                  Iar noi punem capăt iubirii.

                                  Octombrie, al toamnei mag,
                                  Ne dăruie frunze de aur
                                  Doar visul mai stăruie vag,
                                  Scânteietor și trist tezaur!
                              
                                  Privește! Octombrie e-n prag !



Janina,Jurnal ,oct.1975


marți, 11 septembrie 2012

Septembrie - 1976

Motto:
”Căderea soarelui și căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitaţie îngândurată”.
( Ionel Teodoreanu)



                                   SEPTEMBRIE

                         Septembrie vine cu calde-adieri
                         strecurându-mi prin frunze  șoapte de dor...
                         Cerul, albastru ca-n vara de ieri,
                         plimbă o frântură pufoasă de nor...

                         Septembrie mi-aduce un nou început;
                         zvon de clopoțel și voci de copii ...
                         Vacanța e un vis la ”timpul trecut ”,
                         iar toamna coboară discret dintre vii...

                         Septembrie mi-aduce un nou anotimp,
                         parfumuri de fructe, plutind prin unghere...
                         Dar florile verii vor muri în tăcere,
                         ca doruri uitate, învinse de Timp...

                         Mai visez la tine în ore târzii
                         când ploaia-mi pare-o muzică bizară,
                         Septembrie e-aici ! Mai sper c-ai să vii,
                         traversând Timpul și toamna de-afară...


Janina,Jurnal 1976

joi, 30 august 2012

O noapte la Beauvais












   La Beauvais am fost de câteva ori. Dar numai în aeroport : ca să cobor dintr-un avion la sosire sau să mă urc în avion la întoarcerea în țară.Ca să ajung la Beauvais făceam un drum lung cu mașina.Plecam de la Nevers la 4 dimineața,soseam la Paris , traversam orașul,apoi continuam drumul până la aeroport.Orașul este situat,la 80 de km. de Paris , în departamentul Oise , în regiunea Picardia.Este prefectura departamentului Oise.
   Din lecturile mele reținusem destule informații despre trecutul său istoric.
Într-adevăr,orașul a avut un trecut foarte agitat,cu perioade de prosperitate , în timpul Episcopatului de Beuvais dar și perioade de sărăcie și distrugeri , mai ales în timpul celui de al Doilea Război Mondial.În iunie 1940,bombele au declanșat un mare incendiu.Două treimi din oraș au ars , jumătate din clădiri au fost distruse , vestigiile trecutului său au fost făcute praf și pulbere...
Mai știam că orașul posedă un martor rar al arhitecturii carolingiene:biserica Notre-Dame-de la-Basse-Oeuvre,situată în apropierea giganticei catedrale Saint Pierre de Beauvais .
Mai știam de asemenea că un episcop de Beauvais(Cochon) a avut un rol de tristă amintire în procesul Ioanei d`Arc .
În iunie 2012 întâmplarea a făcut să ies din rutina drumului de întoarcere.
  Am sosit la Beauvais cu o zi înainte de plecare și am hotărât să petrec această zi făcând o mică plimbare prin oraș.Am văzut rapid ceea ce se putea cuprinde într-un timp atât de scurt.Pe la 7 seara am sosit la un minuscul hotel Etape,atât de minuscul și pierdut printre alte construcții hoteliere încât am făcut de patru ori turul aleilor sinuoase și încâlcite ca să-l reperăm.
Camera de hotel ,mică și confortabilă, în limitele strictului necesar...Noroc că era situată la parter! Cum mă apăsau oarecum singurătatea și pereții am deschis fereastra.
Surpriză! Fereastra se deschidea spre un spațiu verde:o grădină în care se ridica un arbore superb din specia coniferelor,din ale cărui conuri câteva căzuseră pe jos. Apoi pajiștea cu iarbă smălțată de floricele mici ,albe și câteva tufe verzi . Pentru că ceva mai devreme plouase puțin aerul era răcoros și parfumat... Pe cer se zăreau câteva stele . O minunată seară de vară așa cum erau serile de vară petrecute demult în curtea copilăriei mele.
Am lăsat geamul deschis să intre în cameră aerul curat și proaspăt și mai ales să ”ascult” liniștea. Au început să țârâie greierii în iarbă .O încântare! Și,deodată,a început să cânte o pasăre. Era o privighetoare...
Ce triluri,ce cântec nemaiauzit ! Și se auzeau și alte triluri mai mici ,mai nesigure...Dar ”vocea ”principală”era uluitoare!Nu auzisem niciodată un asemenea cântec...Și l-am ascultat și l-am ascultat până când s-a oprit ,pe neașteptate,așa cum începuse ... M-am uitat la ceas.Era 11 și 40 , ora României...
  Am mai rămas o vreme trează ,cu sufletul plin de încântare.Mi se părea că acestă noapte îmi fusese dăruită mie special ! Primisem în dar o fărâmă de Paradis! Și am fost recunoscătoare pentru că știu de multă vreme că tot ceea ce ni se dă , ni se dă aici pe Pământ și nu în altă parte...

Janina,Jurnal,28 iunie 2012.
30 august 2012

sâmbătă, 19 mai 2012

Poem de mai

Autor:
Janina Ivănescu

                                 Frumoasa lună mai,șăgalnicul Florar !
                                 E timpul prințeselor,
                                 timpul mireselor
                                 și-al logodnelor de  sub umbrar.

                                 Maci roșii pe câmp aprind felinare...
                                 E timpul chemărilor
                                 și-al sărutărilor
                                 sub vraja căderilor de floare.

                                 Tremură-nfiorați de șoapte,merii...
                                 E șoapta vântului
                                 sau zborul gândului ?
                                 Iubire-n mai, lângă sărutul verii.

                                 Ce dor mă prinde-n fapt de seară iar?
                                 E dorul visărilor
                                 și-al evadărilor,
                                 sub ninsul florii de cireș amar...

Janina,mai 1973

marți, 1 mai 2012

Magnolii în april


    Anul acesta primăvara parcă a venit mai târziu. Nu s-a grăbit prea tare și ne-a amețit cu capriciile ei de prințesă mofturoasă... Ultimele zile din acest aprilie ne-au adus vijelii și temperaturi estivale...Au înflorit magnoliile în parcuri,în grădini..Bogăția florilor oferă de fiecare dată un spectacol fascinant...
   Când am văzut pentru prima dată o magnolie înflorită eram la București,în primul an de studenție.Am rămas copleșită de atâta frumusețe:un arbore plin de flori albe și fără nici o frunză.Colega cu care hoinăream uneori pe străzi în căutare de imagini frumoase mi-a spus cum se numește...Cele câteva clipe în care am stat pe loc ca s-o admir mi-au adus aminte de alte clipe din trecut...
   Aveam trei sau patru ani când am alergat singură în grădina casei și m-am oprit, mută de admirație, în fața unui cireș înflorit.Nu mai văzusem asemenea minune și eram atât de încântată încât nu-mi venea să plec și să mă despart de el...L-am mai văzut apoi și în alți ani desfășurâdu-și cu dărnicie podoaba florală.
   Cireșul acesta mi-a încântat copilăria și adolescența.Îl comparam când cu o zână,când cu o fată de împărat transformată ,printr-o vrajă, de către o rivală invidioasă, într-un copac. Dar eu nu doream ca vraja să se desfacă...Și iată că acum o magnolie albă mă făcea să retrăiesc aceeași minune...
   În orașul meu nu erau magnolii...În schimb erau arbuști de liliac în fiecare grădină.Tufe mici sau arbori bătrâni,întoate nuanțele de mov, răspândeau în aprilie un parfum amețitor...Magnoliile au apărut mai târziu,câte una ici-colo ...Acum sunt destule și este o plăcere să le privești...
  Acum spectacolul înfloririi și mai ales al scuturării magnoliilor mă întristează nespus.
  Atâta risipă ! Mi se pare imaginea perfectă a unei mari iubiri care s-a irosit în zadar...

Janina,Jurnal,aprilie 2012

duminică, 25 martie 2012

Primăvara

Autor:
Janina Ivănescu

                              De unde vii, frumoasă primăvară ?
                              Din care colț de rai, din care țară?
                              Cu primii ghiocei ce râd în soare
                              Și c-un alai de păsări cântătoare ?

                              Cu miros de iarbă crudă pe câmpii,
                              Și cu bănuții sclipitori de păpădii.
                              Cu muguri verzi dorind cu nerăbdare,
                              Să reînvie-n frunză și în floare...

                              Pământu-i reavăn, ieșit de sub zăpezi.
                              Cireșii -s plini de floare în livezi...
                              Ce dor mi-a fost de tine,primăvară !
                              În viața mea revii, a câta oară ?

aprilie 1974

vineri, 9 martie 2012

Floare de cireș amar

Autor:
Janina Ivănescu

                                         Te întorci din nou, iubire,
                                         Din alt spațiu, din alt Timp!
                                         Retrăiesc în amintire
                                         Vraja unui anotimp...

                                         Frumusețea ta mă doare
                                         Și mă-ntreb : de ce vii iar
                                         Și-mi aduci parfum de floare?
                                         Floare de cireș amar.
                                        
                                         Delicată unduire
                                         De imagini și culori,
                                         Mai alintă-mă, ,ubire,
                                         Cu candoarea unei flori !

                                         Mai sărută-mă, iubire,
                                         Floare de cireș amar,
                                         Înainte să pleci iar
                                         Risipită-n fum subțire !...



Janina,jurnal aprilie 2o12

joi, 23 februarie 2012

Nostalgii de toamnă

Autor:
Janina Ivănescu

                                O frunză galbenă coboară lin spre mine
                                Purtată de un vânt înșelător...
                                E primul semn al toamnei care vine
                                În ceasul meu de taină și de dor.

                                Te-ntorci la mine iar, frumoasă toamnă,
                                Cu tot noianul tău de frunze ruginii...
                                Mi-aduci in suflet calde nostalgii.
                                Și dorul de plecare spre alte țări mă-ndeamnă.

                                În ruginiul toamnei te regăsesc, iubire!
                                Octombrie uitat în parcul cu castani...
                                Tot răscolind prin frunze, revăd în amintire
                                Un chip demult pierdut și regăsit prin ani...



Janina,Jurnal
oct.2009

marți, 14 februarie 2012

O surpriză peste ani

Janina
(jurnal,2011)
(fragment)


Când am învățat să caut singură informații pe internet despre locuri și persoane, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l caut pe Y.
L-am găsit și am aflat despre el tot ce aș fi vrut să știu. Articolul era mai vechi, din 2006, dar pentru mine a fost suficient și am fost atât de fericită și încântată să constat că a reușit atât de bine...
Nici nu bănuiam ce surpriză voi avea pe 6 octombrie...

***
Într-adevăr, se întâmplă și lucruri la care nici nu te gândești. Din nou hazardul și voința altei persoane se combină ca să-ți aducă în viață un eveniment neașteptat.
In ziua aceea luminoasă de octombrie mă duceam in vizită la sora mea. Cineva mă oprește și,după ce se prezintă îmi înmânează o carte de vizită de la...Y.,cu rugămintea expresă de a suna la oricare dintre cele două numere de telefon.A mai adăugat că dl.Y...este la București și că dorește mult să vorbească cu mine...Am luat micul cartonaș, puțin jenată, am mulțumit și mi-am continuat drumul. Sigur că numele trecut pe cartea de vizită m-a emoționat, iar întâmplarea în sine m-a surprins peste măsură.
Am făcut, involuntar aproape, un calcul: trecuseră 34 de ani.
Am învârtit mult timp în mâini cartonașul acela,neștiind ce să fac cu el.Am fost tentată să-l arunc în primul coș de gunoi, dar m-am răzgândit,nu știu de ce.Voiam să-l arăt surorii mele,voiam să-l sun,să-i aud vocea și să-l întreb de ce dorește să-mi vorbească după atâta amar de vreme.
Plecase într-un octombrie ( am aflat asta mai târziu ) și iată, îl regăseam,tot într-un octombrie...
Un octombrie însorit ca o ultimă lună de vară,la fel ca cel de atunci...
O simetrie incredibilă și emoționantă, ca în filme...Un clișeu.
Dar niciodată arțarii, care îmbrăcaseră deja culorile toamnei, nu mi s-au părut mai frumoși ca în această zi care îmi restituia, pe neașteptate, ceva demult pierdut.

vineri, 20 ianuarie 2012

O frunză,un destin

O frunză,un destin
Janina Ivănescu
(jurnal 2009)


Teiul din fața ferestrei mele și-a pierdut încet-încet podoaba de frunze...
Totuși pe o creangă golașă a mai rămas o frunză uscată,
o singură frunză,o ultimă mărturie a toamnei care a trecut...
Tremură în vânt pe codița subțire și fără putere care abia o mai ține.
O frunză,un destin...
La început a fost doar un muguraș care a crescut văzând cu ochii,
hrănit de lumina soarelui și de seva dătătoare de viață ce urca din rădăcini...
A devenit apoi o frunză la fel ca toate suratele sale...
Și-a început misiunea ei vegetală pe care savanții o numesc fotosinteză.
A contribuit modest cu stropul ei de oxigen la puritatea aerului pe care l-am respirat...
O adevărată magie...
Dar forța misterioasă s-a ascuns pentru a pregăti o altă primăvară.
Frunza se desprinde și plutește grațios purtată de o adiere;se oprește pe trotuar...
Oamenii trec dar nimeni nu-i dă atenție...Și apoi sunt atâtea frunze...
Dar fiecare frunză are propriul sfârșit.
Frunza aceasta este transformată în pulbere de gheata unui trecător...
Dar câte asemănări între destinul unei frunze și destinul unui om !


Janina,Jurnal
noiembrie,2009