La Beauvais am fost de câteva ori. Dar numai în aeroport : ca să cobor dintr-un avion la sosire sau să mă urc în avion la întoarcerea în țară.Ca să ajung la Beauvais făceam un drum lung cu mașina.Plecam de la Nevers la 4 dimineața,soseam la Paris , traversam orașul,apoi continuam drumul până la aeroport.Orașul este situat,la 80 de km. de Paris , în departamentul Oise , în regiunea Picardia.Este prefectura departamentului Oise.
Din lecturile mele reținusem destule informații despre trecutul său istoric.
Într-adevăr,orașul a avut un trecut foarte agitat,cu perioade de prosperitate , în timpul Episcopatului de Beuvais dar și perioade de sărăcie și distrugeri , mai ales în timpul celui de al Doilea Război Mondial.În iunie 1940,bombele au declanșat un mare incendiu.Două treimi din oraș au ars , jumătate din clădiri au fost distruse , vestigiile trecutului său au fost făcute praf și pulbere...
Mai știam că orașul posedă un martor rar al arhitecturii carolingiene:biserica Notre-Dame-de la-Basse-Oeuvre,situată în apropierea giganticei catedrale Saint Pierre de Beauvais .
Mai știam de asemenea că un episcop de Beauvais(Cochon) a avut un rol de tristă amintire în procesul Ioanei d`Arc .
În iunie 2012 întâmplarea a făcut să ies din rutina drumului de întoarcere.
Am sosit la Beauvais cu o zi înainte de plecare și am hotărât să petrec această zi făcând o mică plimbare prin oraș.Am văzut rapid ceea ce se putea cuprinde într-un timp atât de scurt.Pe la 7 seara am sosit la un minuscul hotel Etape,atât de minuscul și pierdut printre alte construcții hoteliere încât am făcut de patru ori turul aleilor sinuoase și încâlcite ca să-l reperăm.
Camera de hotel ,mică și confortabilă, în limitele strictului necesar...Noroc că era situată la parter! Cum mă apăsau oarecum singurătatea și pereții am deschis fereastra.
Surpriză! Fereastra se deschidea spre un spațiu verde:o grădină în care se ridica un arbore superb din specia coniferelor,din ale cărui conuri câteva căzuseră pe jos. Apoi pajiștea cu iarbă smălțată de floricele mici ,albe și câteva tufe verzi . Pentru că ceva mai devreme plouase puțin aerul era răcoros și parfumat... Pe cer se zăreau câteva stele . O minunată seară de vară așa cum erau serile de vară petrecute demult în curtea copilăriei mele.
Am lăsat geamul deschis să intre în cameră aerul curat și proaspăt și mai ales să ”ascult” liniștea. Au început să țârâie greierii în iarbă .O încântare! Și,deodată,a început să cânte o pasăre. Era o privighetoare...
Ce triluri,ce cântec nemaiauzit ! Și se auzeau și alte triluri mai mici ,mai nesigure...Dar ”vocea ”principală”era uluitoare!Nu auzisem niciodată un asemenea cântec...Și l-am ascultat și l-am ascultat până când s-a oprit ,pe neașteptate,așa cum începuse ... M-am uitat la ceas.Era 11 și 40 , ora României...
Am mai rămas o vreme trează ,cu sufletul plin de încântare.Mi se părea că acestă noapte îmi fusese dăruită mie special ! Primisem în dar o fărâmă de Paradis! Și am fost recunoscătoare pentru că știu de multă vreme că tot ceea ce ni se dă , ni se dă aici pe Pământ și nu în altă parte...
Janina,Jurnal,28 iunie 2012.
30 august 2012
