Chemare în toamnă

               
                      Chemare în toamnă

                Când brumele toamnei vor veșteji florile
                prin grădini, pe dealuri, și pe văi
                eu voi căuta  în amurg zorile,
                zburând spre depărtări pe alte căi.

                Voi voi face drumuri noi din vise,
                din poezii și din însingurări,
                voi umple pagini rămase nescrise,
                pierdute pe ale Timpului străbătute cărări...

                Când ploile toamnei cădea-vor din nou,
                peste câmpuri, păduri și livezi,
                și vor plânge cu frunze copacii-n ecou,
                atunci, iubire, să vii să mă vezi...

Janina ,Jurnal, 25 noiembrie 1976

E atâta vreme...

             
                        E atâta vreme strânsă-n noi...
                        A fost și soare, au fost și ploi
                        Și toamne reci și ierni subțiri
                        Și gânduri noi și amintiri
                        Și alte câteva iubiri...

                        Mi-e dor de dragostea de ieri,
                        De ochii tăi, de mângâieri,
                        De vara noastră, din trecut...
                        De tot ce-am vrut  și n-am avut...
                        Mi-e dor de visul meu pierdut.
      
                        Poate, odat`, cândva, prin vreme,
                        Iubirea mea o să te cheme...
                        Și ai să vii din depărtări,
                        Pe regăsitele cărări.
                        Și-o să te văd din nou în prag,
                        Cu stele -n ochi și zâmbet drag.

       Janina,Jurnal, 18 aprilie 2010