Anul acesta primăvara parcă a venit mai târziu. Nu s-a grăbit prea tare și ne-a amețit cu capriciile ei de prințesă mofturoasă... Ultimele zile din acest aprilie ne-au adus și vijelii și temperaturi estivale...Au înflorit magnoliile în parcuri, în grădini..Bogăția florilor oferă de fiecare dată un spectacol fascinant...
Când am văzut pentru prima dată o magnolie înflorită eram la București,în primul an de studenție. Am rămas copleșită de atâta frumusețe: un arbore plin de flori albe și fără nici o frunză. Colega cu care hoinăream uneori pe străzi în căutare de imagini frumoase mi-a spus cum se numește...Cele câteva clipe în care am stat pe loc ca s-o admir mi-au adus aminte de alte clipe din trecut...
Aveam trei sau patru ani când am alergat singură în grădina casei și m-am oprit, mută de admirație, în fața unui cireș înflorit. Nu mai văzusem asemenea minune și eram atât de încântată încât nu-mi venea să plec și să mă despart de el...L-am mai văzut apoi și în alți ani desfășurâdu-și cu dărnicie podoaba florală.
Cireșul acesta mi-a încântat copilăria și adolescența. Îl comparam când cu o zână,când cu o fată de împărat transformată, printr-o vrajă, de către o rivală invidioasă, într-un copac. Dar eu nu doream pentru nimic în lume ca vraja să se desfacă...Și iată că acum o magnolie albă mă făcea să retrăiesc aceeași minune...
În orașul meu nu erau magnolii...În schimb erau arbuști de liliac în fiecare grădină.Tufe mici sau arbori bătrâni, în toate nuanțele de mov, răspândeau în aprilie un parfum amețitor...Magnoliile au apărut mai târziu, câte una ici-colo ...Acum sunt destule și este o plăcere să le privești...
Acum spectacolul înfloririi și mai ales al scuturării magnoliilor mă întristează nespus.
Atâta risipă ! Mi se pare imaginea perfectă a unei mari iubiri care s-a irosit în zadar...
Janina, Jurnal,aprilie 2012
