La ceas tăcut de toamnă,când ploaia bate-n geam,
Privesc o frunză tristă ,desprinsă de pe-un ram
Și mă gândesc la tine,iubirea mea cuminte,
La vara ce-a trecut,la cea de dinainte;
Rămân pierdută-n gânduri,scrutând prin amintiri,
Visând la clipa dulce a unei regăsiri....
Și timpul trece,trece fără să-mi dau seama...
E cineva la poartă...Vine acasă mama.
În casă-i cald și bine ,miroase-a mere coapte.
Eu îi vorbesc,ea tace ,cu gândul dus departe...
Încet coboară seara ,iar focul din odaie
Îmi țese umbre stranii cu mica lui văpaie.
Lângă cuptor ,motanul se-ntinde -n somn alene.
Iar eu strivesc în taină o lacrimă -ntre gene...
Janina ,Jurnal 1976
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu