Cireșul

   
        Martie ,1977

   Știu că acesta este ultimul an pe care îl petrec aici, în locul pe care îl numesc ”acasă”. În primăvara următoare va trebui să plecăm... Pe strada vecină au început deja demolările.Încă nu am primit apartamentul cel nou;îl vom primi după 1 ianuarie...(dar atunci, în martie, nu știam că aveam să mă căsătoresc în noiembrie). Acest martie a fost luna acelui cumplit cutremur care ne-a îngrozit pe toți...
   Încă din vara trecută am început să tăiem pomii;mă doare inima ,văzând cum sunt doborâți și transformați în lemn de foc;Mai rămân de tăiat câțiva in vara care urmează;
  Cireșul amar nu l-am tăiat încă, îl vom tăia la sfârșitul toamnei,odată cu nucii; cineva chiar s-a oferit să-i cumpere pentru mobilă...
  Vreau să-l mai văd o dată înflorind și rodind ; dintre toți pomii mei el îmi este cel mai drag.Mai drag chiar decât dudul uriaș cu două trunchiuri gemene care se colora în luna august în cele mai frumoase nuanțe de galben,anunțând sosirea toamnei.Acela era momentul său de glorie perfectă.Imi amintesc că într-un an un pictor a bătut la poartă și ne-a cerut permisiunea să-l picteze.Cum se numea?Nu mai știu. Îmi place să cred că acel tablou se mai păstrează undeva și încântă încă privirea cuiva...
   Cireșul însă mă încânta în fiecare primăvară cu bogăția lui de flori si mireasmă...iar din fructele generos dăruite bunicile și mama făceau acea minunată dulceață de cireșe amare,care a fost unul din deliciile copilăriei mele...Ce savoare și ce parfum !. Bunica Annemarie avea un cufăr mare, cu armături de metal,așa cum se mai văd,asezate în spatele diligenței,în filmele cu cow-boys.Îl adusese cu ea din Bucovina natală.Acolo păstra borcanele cu dulceață. Îmi plăcea grozav de mult acel cufăr și tare îmi doream să știu ce este înăuntru; numai că pe vremea aceea abia de ajungeam cu fruntea la capac...Aflasem totuși că de acolo vine dulceața si mă bucuram...
   Cireșul meu înflorea de timpuriu,în aprilie,iar fructele se coceau în iunie...
   Iată că și pentru el venise sfârșitul .M-am dus să-l văd încă odată acoperit de florile ce promiteau și în aceast vară o avalanșă de fructe; am trăit amara tristețe a despărțirii și am plâns.
L-am privit multă vreme așa cum era, înalt și frumos și mi-am amintit de cineva drag.
Și,sub povara acelei tristeți,am scris , pentru amândoi, poezia ”Cireș amar”...
...
Frumosul și dragul meu prieten din copilărie, florile tale ning în amintirile mele...

                                Janina,Evocări,2009