Poem de octombrie

                                     Întoarce-te-n octombrie, străine,
                                     că-n iarnă mi se va părea târziu;
                                     doar în octombrie paharele sunt pline
                                     iar dragostea se-aprinde-n vinul rubiniu...

                                     Aș vrea să vii-n octombrie, străine,
                                     să stăm puțin cu toamna la taifas,
                                     când sângele ne clocotește-n vine
                                     și teamă nu ne e de-un bun rămas...

                                     De va să vii-n octombrie, străine,
                                     în toamna asta facem iar popas
                                     prin zilele trecute, doar de lumină pline,
                                     cu șoapte de iubire îngemănate-n glas...

                                     Întoarce-te-n octombrie, străine,
                                     să ne privim în ochi măcar un ceas...
                                     și-n parcul care-și cerne culorile divine
                                     s-aud cum plânge frunza strivită de-al tău pas...

Janina, Jurnal, oct, 2015