Mai șoptește-mi, toamnă...
Mai șoptește-mi, toamnă, la ureche
Că a mai trecut, în zbor, încă un timp !
Știu, aceasta e-o poveste veche.
Astăzi schimb iar anul pe un anotimp.
Îmi ești tare dragă, toamnă aurie !
Te aștept să vii din vreme-n vreme,
Cu noianul tău de frunze și poeme
Și de gânduri dăruite numai mie.
Astăzi tămâioasa mă îmbată iar...
Și vreau să zbor cu cârdul de cocori
Spre spre alte dimineți primite-n dar.
Dar mă întorc din zborul meu grăbit.
Cocorii pot să plece fără mine .
Mă-ntorc să văd un soare-n asfințit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu