Când voi fi departe...

De aniversare

Motto:

Ca un cânt bizar de harfă, vântu-şi ţese rapsodia.
Din ce parte,
Din vâltoarea zării albe vine vântul, -
Parcă ar voi de-odată să îmbete tot pământul,
Să seducă universul,
Să robească veşnicia...?
( Ion Pribeagu : ”Octombrie” -fragment -

Octombrie este luna mea preferată.

De ceva vreme, la fiecare aniversare scriu o poezie... Iată poezia din octombrie 2015: Când voi fi departe... Când voi fi departe, lângă lac am să-ți trimit chemarea; și mă prefac apoi într-un copac să pot cuprinde zarea.. Tu, poate, vei veni în pripă mânat de-o vrajă din trecut te vei mira, privind o clipă, un loc ce-ți pare cunoscut. Și așezat la umbra mea, cu gândurile duse, distrat, vei rupe-o rămurea ca-n vremurile apuse. Prin frunze vei privi seninul, gândindu-te la mine; și clipei-i vei sorbi preaplinul dar nu vei știi că sunt cu tine... Janina, Jurnal, 16 oct. 2015

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

În octombrie am avut o aniversare.
De ceva vreme, la fiecare aniversare scriu o poezie...
Iată poezia din octombrie 2015:

                                    Când voi fi departe...

                                 Când voi fi departe, lângă lac
                                 am să-ți trimit chemarea;      
                                 și mă prefac apoi într-un copac
                                 să pot cuprinde zarea..

                                 Tu, poate, vei veni în pripă
                                  mânat de-o vrajă din trecut
                                  te vei mira, privind o clipă,
                                  un loc ce-ți pare cunoscut.

                                  Și așezat la umbra mea,
                                  cu gândurile duse,
                                  distrat, vei rupe-o rămurea
                                  ca-n vremurile apuse.

                                  Prin frunze vei privi seninul,
                                  gândindu-te la mine;
                                  și clipei-i vei sorbi preaplinul
                                  dar nu vei știi că sunt cu tine...

Janina, Jurnal, 16 oct. 2015

De ceva vreme, la fiecare aniversare scriu o poezie... Iată poezia din octombrie 2015: Când voi fi departe... Când voi fi departe, lângă lac am să-ți trimit chemarea; și mă prefac apoi într-un copac să pot cuprinde zarea.. Tu, poate, vei veni în pripă mânat de-o vrajă din trecut te vei mira, privind o clipă, un loc ce-ți pare cunoscut. Și așezat la umbra mea, cu gândurile duse, distrat, vei rupe-o rămurea ca-n vremurile apuse. Prin frunze vei privi seninul, gândindu-te la mine; și clipei-i vei sorbi preaplinul dar nu vei știi că sunt cu tine... Janina, Jurnal, 16 oct. 2015

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Sonet de aniversare(Mai șoptește-mi toamnă)

1 octombrie 2013













                      Mai șoptește-mi, toamnă...

                          Mai șoptește-mi, toamnă, la ureche
                          Că a mai trecut, în zbor, încă un timp !
                          Știu, aceasta e-o poveste veche.
                          Astăzi schimb iar anul pe un anotimp.

                          Îmi ești tare dragă, toamnă aurie !
                          Te aștept să vii din vreme-n vreme,
                          Cu noianul tău de frunze și poeme
                          Și de gânduri dăruite numai mie.

                          Astăzi tămâioasa mă îmbată iar...
                          Și vreau să zbor cu cârdul de cocori
                          Spre spre alte dimineți primite-n dar.

                          Dar mă întorc din zborul meu grăbit.
                          Cocorii pot să plece fără mine .
                          Mă-ntorc să văd un soare-n asfințit.

Janina, Jurnal, 1 oct.2013

Gânduri la o aniversare

1 octombrie 2010

   Un frumos început de toamnă, cu zile însorite ,cu cer senin,cu arbori care își pierd puțin câte puțin podoaba de culori .Un alt 1 octombrie ,o zi specială.Am 65 de ani...Este viața mea ,Timpul meu... Timp vesel,timp trist...Din acest timp al meu ,cât nu s-a irosit in zadar... De fapt mi l-au irosit alții in tot felul de sedințe: de partid,de sindicat,învățământ politic,consilii interminabile;sau la ”întâmpinări” și mari adunări populare” Și cât timp am irosit așteptând (tramvaiul, troleul,autobuzul,trenul); la cozi interminabile sau în fața a fel de fel de uși... Am incercat să ”câștig” ceva din acest timp citind pentru a umple cu ceva util așteptarea..
   Dar Timpul ca ”veșnică trecere”(cum spune Eminescu) nu mi-a fost prieten. Nu mi-a vindecat răni,nu mi-a alinat dureri,nu a așternut uitarea peste ceea ce mi-aș fi dorit să uit... Sunt insă recunoscătoare pentru momentele de bucurie pe care le-am trăit. Viața mea o regăsesc (cu nostalgie) în câteva dintre acele simple și frumoase fraze ale lui Charles Chaplin: ”Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna...Am telefonat doar pentru a auzi o voce și m-am îndrăgostit doar de un surâs...Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii...Aproape că am crezut că voi muri de atâta nostalgie..Mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care în cele din urmă l-am pierdut). DAR AM SUPRAVIEȚUIT.”

Janina ,Jurnal 2010