Azi toamna ninge peste mine
Cu frunze roșii și-arămii
Și-mi dăruie dantele fine
Pe pajiștea verii sunt vise
Și clipe ale iubirii de ieri.
Azi vântul le poartă, proscrise,
La marginea marii tăceri.
Iar nucul falnic din grădină,
Ce stă tăcut în pragul serii,
Țese fâșii de umbră lină
Visând în brațele tăcerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu