miercuri, 30 octombrie 2013

Azi, toamna ninge...



                       Azi toamna ninge peste mine
                       Cu frunze roșii și-arămii
                       Și-mi dăruie dantele fine
                       Ca-n vechile fotografii.

                       Pe pajiștea verii sunt vise
                       Și clipe ale iubirii de ieri.
                       Azi vântul le poartă, proscrise,
                       La marginea marii tăceri.

                       Iar nucul falnic din grădină,
                       Ce stă tăcut în pragul serii,
                       Țese fâșii de umbră lină
                       Visând în brațele tăcerii.

 Janina, Jurnal-Oct.1970

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu