Toamnă, tu...

                  Frumoasă toamnă, tu rechemi mereu
                  Vechi nostalgii -n sufletul meu !
                  Mă faci să hoinăresc iar prin trecut,
                  ”în căutarea Timpului pierdut...”

                  Dragostea m-a găsit într-o toamnă...
                  Cum era oare? Vis? Poezie ?
                  Atunci nu ghicisem ce înseamnă
                  și nici inima nu avea cum să știe...

                  Avea chipul limpede al zorilor,
                  Și lumina caldă a apusului,
                  risipită în nuanțele florilor.

                  Era chemarea depărtărilor,
                  Zbuciumul albastru al fluxului,
                  venind din necuprinsul mărilor...

 Janina, Jurnal, 1974