Toamnele mele

1 octombrie 2011

    Toamnele mele le-am strâns, una câte una, ca în vechea romanță și le număr în fiecare an pe 1 octombrie...
Sunt multe și foarte diferite: toamne vesele sau triste, însorite sau ploioase, toamne cu iubiri și toamne fără, toamne cu plecări și despărțiri. Toamne lungi ce se terminau în decembrie, toamne scurte cu iarna sosind pe la Sf.Dumitru. Fiecare toamnă avea pentr mine mai multe începuturi: unul calendaristic, la 1 septembrie; altul astronomic, la 23 septembrie. Iar între ele începutul anului școlar.
Apoi la 1 octombrie, începutul unui alt an al vieții mele.
   Primul octombrie trebuie să fi fost tare vesel pentru mine. Cred că m-am bucurat foarte mult că exist...Spun asta pentru că în luna octombrie mă simt foarte bine, sunt mai optimistă și trec mai ușor peste necazuri.
   Imi sunt dragi toate anotimpurile, dar toamna Îmi este cel mai drag. Iubesc toamna pentru toate poeziile pe care le-a inspirat, pentru veselia copiilor, pentru peisajele sale de vis, pentru parfumul viei, pentru fructe și crizanteme dar mai ales pentru acea stare anume care mă îndeamnă să-mi răscolesc amintirile pentru a regăsi calda nostalgie a tuturor începuturilor. Mă prinde dorul de copiii de demult, cei din vremea copilăriei dar și de școlarii mei de ieri, de colegi, de școală...Ziua de 15 septembrie îmi era foarte dragă. Aflu acum că și această tradiție a murit și că anul școlar va începe într-o...luni. Ce vremuri! ”O tempora.” !...Ce lipsă de imaginație și ce lipsă de respect pentru tradiție ! Cred că unele lucruri ar trebui să rămână așa cum au fost.
...

Un octombrie însorit, ca o vară care nu vrea să plece...
O toamnă nouă...2011.

Janina,jurnal 2011