Romanță ironică (Octombrie)

               

                     
                       Octombrie- un spiriduș bizar,
                       prezent, ca-n fiecare an, în calendar,

                       mă plimbă iar prin amintiri
                       și mă trezesc la poarta aceleiași iubiri.

                       Acest octombrie vrăjit mă face
                       să stau de vorbă cu trecutul;
                       dar nu mai eu vorbesc, el tace,
                       că nu-și mai amintește începutul;
                       (doar au trecut de-atunci atâția ani)
                        ...
                       Dar eu și Timpul mereu am fost dușmani !
                       Degeaba stau la poartă, lângă zid.
                       Nu mai am cheia potrivită s-o deschid...